(Im)Posibilitatea contestării Procesului verbal de cercetare a evenimentului, întocmit de Inspecția Muncii- Inspectoratul Teritorial de Muncă

(Im)Posibilitatea contestării Procesului verbal de cercetare a evenimentului, întocmit de Inspecția Muncii- Inspectoratul Teritorial de Muncă

1. In acord cu dispozițiile Lg. 319/ 2006, a securității și sănătății în muncă, si ale H.G. 1425/2005, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale alegatei legi, în condițiile in care in timpul programului de lucru se produc evenimente ( accidente de munca ) ce au drept consecința ,,invaliditate evidenta sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum și în situațiile cu persoane date dispărute”, cercetarea evenimentelor este obligatorie și se efectuează, după caz, de către Inspecția Muncii sau Inspectoratul Teritorial de Munca competent, iar rezultatul se consemnează in cadrul unui Proces verbal de cercetare a evenimentului.

În practica instanțelor de judecata a fost identificata o practica a alegatelor institutii in sensul invocării excepției inadmisibilității acțiunii formulate în fata instanțelor de judecata in vederea verificării legalității și temeiniciei legalității actului de control.

În acest sens sunt invocate dispozițiile art. 61 C. proc. pen., privitor la ,, Actele încheiate de unele organe de constatare”:

,, 1) ori de cate ori exista o suspiciune rezonabila cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, sunt obligate sa întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:

Organele inspecțiilor de stat, ale altor organe de stat, precum si ale autorităților publice, instituțiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor si obligațiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii;

Organele de control si cele de conducere ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, instituții publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile săvârșite in legătura cu serviciul de către cei aflați in subordinea ori sub controlul lor;

Organele de ordine publica si siguranța națională, pentru infracțiunile constatate in timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege;

(2) Organele prevăzute la alin. (1) au obligația sa ia masuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii si de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de proba. In cazul infracțiunilor flagrante, aceleași organe au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor si de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.

(3) Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecții ori precizări sau au de dat explicații, cu privire la cele consemnate in procesul-verbal, organul de constatare are obligația de a le consemna in procesul-verbal.

(4) Actele încheiate împreuna cu mijloacele materiale de proba se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală.

(5) Procesul-verbal încheiat in conformitate cu prevederile alin. (1) constituție act de sesizare a organelor de urmărire penală si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.”

Consider nelegala abordarea situației juridice in acesta maniera, de natura a încalcă dreptul la apărare, printr-o interpretare subiectiva a normelor juridice incidente, obținând soluție contrara in fata instanțelor judecătorești, de respingere a excepției admisibilității, față de argumentația ce va fi expusa în cele ce urmează.

2. Natura juridica a celor doua procese verbale, cel reglementat de procedura penala si cel legiferat de normele specifice protecției muncii, este fundamental diferită.

Rezumând conținutul textului art. 61 C. proc. pen., obligația instituită în sarcina organelor de ordine publica reprezintă, în fapt, o reglementare particulara a obligației de a încunoștința organele judiciare competente atunci când se constata săvârșirea unor infracțiuni, obligație ce incumba unui număr mare de persoane/organe, având in vedere textul infracțiunii de omisiune a sesizării, prevăzute de art. 267 C. pen.

Analizând al. 1 si 2 din text se observa ca este un simplu proces-verbal de constatare a unor împrejurări. Organele sunt obligate sa ia masuri de conservare si, eventual, de ridicare a mijloacelor materiale de proba, având dreptul ca in caz de infracțiune flagranta sa efectueze percheziții și să prindă făptuitorul.

Procesul verbal de cercetare, întocmit in conformitate cu dispozițiile Lg. 319/ 2006 si ale H.G. 1425/2005, nu are nici pe departe aceasta natura juridica.

Conform art. 128 H.G. 1425/2005 (urmând a fi reluat in parte), acesta trebuie sa conțină următoarele capitole:

,, k) cauza producerii evenimentului;

1. l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
2. m) alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;
3. n) persoane răspunzătoare de încălcarea reglementarilor legale, din capitolele de la lit. k). l) si m);
4. o) sancțiunile contravenționale aplicate;
5. p) propuneri pentru cercetarea penala;
6. q) caracterul accidentului;
7. s) masuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare si persoane responsabile pentru realizarea acestora;
8. t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de munca privind realizarea masurilor prevăzute la lit.s); ”

Acesta este un act administrativ propriu-zis, care produce efecte juridice prin el însuși, întrucât prin aducerea sau neaducerea sa la îndeplinire se nasc noi raporturi juridice.

Actul administrativ este definit in cadrul Lg. 554/2004 art. 2, lit.c ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturile juridice.”

Procesul verbal de cercetare NU se rezuma la a constata aspecte de fapt CI stabilește in mod obligatoriu cu privire la cauza/cauzele care au produs evenimentul, stabilește vinovăția, dispune sancțiuni contravenționale/masuri de prevenție etc.

Abordând problematica din alta perspectiva, învederez dispozițiile art. 126 H.G. 1425/2005:

„ (1) Dosarul de cercetare original, întocmit de inspectoratul teritorial de munca, cu excepția cazului prevăzut la art. 121 alin. (3), va fi înaintat in vederea avizării la Inspecția Muncii, in cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.

(4) In cazul in care Inspecția Muncii constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzător, poate dispune completarea dosarului si întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare.

(6) Inspectoratul teritorial de munca transmite dosarele de cercetare prevazute la alin (1) organelor de urmărire penală, numai după ce au fost avizate de către Inspecția Muncii.”

Legislația conferă Inspectiei Muncii putere de apreciere asupra legalității si temeiniciei actului întocmit de ITM, având posibilitatea revocării lui ( solicitării completării ). Doar după ce aceasta autoritate își dă girul ( avizul ), procesul verbal poate fi trimis organelor de urmărire penală.

Opinez in sensul ca a concluziona ( susține ) ca o verificare făcută de instanța de judecată este inadmisibila, ca este oprit un control jurisdicțional asupra acului întocmit de ITM, este de neprimit, ilogic.

Ar însemna ca un organ in subordinea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale (conform art. 1 Lg. 108/1999) are putere mai mare decât o instanța judecătorească.

In aceeasi idee, art. 177 H.G. 1425/2005 prevede ca:

„(1) In situația in care angajatorul, lucrătorii implicați, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a evenimentului, pot sesiza, in scris, Inspectia Muncii, in termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii procesului-verbal.

(2) Daca in urma analizei se constata ca trebuie refăcuta cercetarea, Inspectia Muncii dispune completarea dosarului de cercetare si/sau întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare care il va inlocui pe cel existent.”

Atat timp cat angajatorul poate contesta actul in fata paratei Inspectia Muncii, trebuie recunoscut dreptul de a supune analizei alegatul act si controlului judecătoresc.

Mecanismul contestării unui act întocmit de o autoritate publica la autoritatea superioara, in cadrul așa zisei proceduri prealabile, si, apoi, in fata instanței de judecata, este recunoscut in toate materiile.