Nelegalitatea dispunerii concomitente a utilizarii investigatorului sub acoperire si a colaboratorului, precum si a participariii autorizate a acestora la anumite activitati, ca masuri speciale de supraveghere si cercetare, reglementate de art. 138 C. proc. Pen, prin intermediul aceluiasi act de procedura.
1. Am identificat in practica Parchetelor obisnuinta in a dispune in mod concomitent utilizarea investigatorului sub acoperire si a colaboratorului, aspect pe care il consider nelegal prin simpla analizare cu rigurozitate a normelor procedurale incidente in materie.
Utilizarea acestor masuri speciale de supraveghere si cercetare este reglementata in cadrul dispozitiilor art. 148 C. proc. Pen.
Alineatul 10 din cadrul alegatului text edicteaza in mod clar ca ,, în situaţii excepţionale, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru obţinerea datelor sau informaţiilor ori nu este posibilă, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator, căruia îi poate fi atribuită o altă identitate decât cea reală. ”
Analiza acestei dispozitii ar trebui sa conduca la concluzia necesara ca regula in materie este utilizarea investigatorului iar folosirea colaboratorului este exceptia.
Dispunerea utilizarii colaboratorului presupune existenta unui act anterior de numire a investigatorului si constatarea subsecventa ca folosirea acestuia este insuficienta/ imposibila. Totodata, se impune constatarea ( motivarea ) existentei unei situatii de exceptie care sa justifice, sa confere legalitate, folosirii unei astfel de persoane.
Concluzionand, legiuitorul a impus doua conditii speciale ( situatia exceptionala si insuficienta/ imposibilitatea folosirii investigatorului ) pentru folosirea colaboratorului in cauzele penale, fapt ce face nelegala dispunerea concomitenta in sensul anterior aratat.
2. Ca si aspect conex celui anterior prezentat, trebuie explicitate aspectele legale cu privire la procesele verbale intocmite in baza art. 148 C. proc. Pen., subliniind de la inceput nelegalitatea practicii in sensul intocmirii alegatelor acte de catre investigatori in conditiile in care surprind activitati desfasurate de catre colaboratori.
In acest sens aducem in discutie Decizia nr. 383/27.05.2015, publicată în MO 535/17.06.2015 (paragraful 20), prin care Curtea Constituţională a constatat că legea procesual penală delimitează conceptual cele trei noţiuni: probă, mijloc de probă şi procedeu probatoriu.
De interes in analiza pendinte este precizarea ca ,, procesele-verbale, ca mijloace de probă, sunt obţinute prin procedee probatorii precum identificarea persoanelor şi a obiectelor, metode speciale de supraveghere sau cercetare, utilizarea investigatorilor sub acoperire, a celor cu identitate reală sau a colaboratorilor.”
Competenta intocmirii acestora apartine persoanei care procedeaza la derularea activitatilor si incheie actele ce constata efectuarea acestora, apartinand, dupa caz, investigatorului sau colaboratorului
In acest sens revenim la dispozitiile art. 148, al. 10, ce reglementeaza autorizarea si activitatea colaboratorului, care edicteaza in cadrul tezei finale ca ,, dispoziţiile alin. (2)-(3) şi (5)-(9) se aplică în mod corespunzător.”
Indicarea aplicabilitatii alineatului 5 din text cu referire la colaborator, ar trebui sa conduca la concluzia necesara ca acesta ,, culege date şi informaţii în baza ordonanţei emise potrivit alin. (1)-(3), pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, întocmind un proces-verbal”.
Concluzionand, practica intocmirii proceselor verbale de catre investigatori care atesta activitati desfasurate de catre colaboratori este nelegala.
Argumentul in sensul ca, spre deosebire de colaboratori, investigatorii sunt lucrători operativi din cadrul poliţiei judiciare, ori din cadrul organelor de stat care desfăşoară, potrivit legii, activităţi de informaţii în vederea asigurării securităţii naţionale, nu poate rezista in fata reglementarii clare anterior aratate.
In acest sens vom avea in vedere Deciziile CCR 51/2016 si 302/2017 si practica ICCJ cu privire la punerea in executare a supravegherii tehnice de catre SRI.
Se impune constatarea nulitatii prin prisma art. 281, al. 1, lit. b, in conditiile in care nu se constata doar o incalcare a competentei materiale/functionale, ci chiar o incalcare a competentei generale a organelor statului.
3. In final, opinam in sensul nelegalitatii dispunerii concomitente a celor două metode speciale reglementate de art. 148 si art. 150 C. proc. Pen. ( utilizarea investigatorului sub acoperire/ a colaboratorului, respective, a participariii autorizate a acestora la anumite activitati ).
O prima ipoteza a rationamentului este oferita de art. 148, al. 6 C. proc. Pen., text ce arata ca ,, in cazul in care desfasurarea activitatii investigatorului impune participarea autorizata la anumite activitati, procurorul procedeaza conform art. 150 “.
In prealabil al. 5 din text arata ca investigatorul culege date si informatii pe care le pune la dispozitia procurorului prin intermediul unui proces verbal. Aceasta este activitatea specifica ( comuna ) !
Suplimentar argumentului de logica, invederam si unul de topografie a textelor.
In reglementarea unitara a art. 148 C. proc. Pen, privind utilizarea investigatorilor, dupa numirea acestora, dupa culegerea de date si informatii, procurorul poate aprecia necesitatea participarii autorizate la anumite activitati, si procedeaza conform art. 150 C. proc. Pen.
Analiza riguroasa ar trebui sa conduca la concluzia necesara ca autorizarea participarii este ulterioara autorizarii folosirii investigatorului/ colaboratorului.
In acest sens invederez si punctul de vedere al reprezentantului DCCO din cadrul DIICOT, exrpimat in cadrul Minutei intalnirii procurorilor șefi de secție/ 9-10 martie 2020, pct. 2.4, pag. 53-54.
Acesta a făcut o prezentare detaliată a procedurii de autorizare, precum și a aspectelor administrative pe care le implică utilizarea investigatorului acoperit, instruirea și dotarea acestuia, referindu-se și la aspectele de ordin juridic care pot surveni pe parcursul desfășurării activității lui, cum ar fi necesitatea de a modifica, de a completa limitele autorizației inițial emise.
Se retine in clar ca acesta arata ca ,,necesitatea autorizării investigatorului pentru a participa la anumite activități survine ulterior introducerii lui în mediul infracțional ”.
Al doilea argument este oferit de dispozitiile art. 150, al. 3 C. proc pen. care edicteaza: ,, activitatile pot fi desfasurate de un organ de cercetare penala, investigator, cu identitate reala sau sub acoperire, sau de un colaborator. “
Este evident, mai ales in contextul celor aratate la punctul anterior, ca investigatorul/ colaboratorul trebuie sa ( pre ) existe ( sa fi fost dispusa utilizarea ) la momentul in care procurorul alege ce persoana va participa la anumite activitati.
