Cand interventia organelor de politie poate deveni ,,mai putin“ legala

Cand interventia organelor de politie poate deveni ,, mai putin “ legala…

In cele ce urmeaza veti gasi informatii generale despre cum ar trebui sa procedeze in mod legal organele de politie in cazul in care trebuie sa constate savarsirea unei infractiuni/ contraventii, a unei fapte antisociale pentru a surprinde un spectru larg, ori sa intreprinda alte activitati specifice.

1. TEORETIC regasim reglementarea necesara in cadrul Legii 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane Capitolului V, articolele 31- 58 ( ,, – Drepturi și obligații” ).

Articolul  31 arata, cu titlu general, ca ,, in realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi şi obligaţii principale:

a) să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor, în condiţiile prezentei legi;

b) să conducă persoane la sediul poliţiei, ca măsură administrativă, în condiţiile prezentei legi;

c) să invite la sediul poliţiei persoanele a căror prezenţă este necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor poliţiei, prin aducerea la cunoştinţă, în scris, a scopului şi motivului invitaţiei;

d) să pună în executare mandatele de aducere, mandatele de arestare şi pe cele de executare a pedepselor, în condiţiile prevăzute de lege;

e) în cazul săvârşirii unei infracţiuni, al urmăririi unor infractori sau al unei acţiuni teroriste, să intre în incinta locuinţelor, a unităţilor economice, a instituţiilor publice ori particulare, a organizaţiilor social-politice, indiferent de deţinător sau de proprietar, precum şi la bordul oricăror mijloace de transport româneşti, cu respectarea dispoziţiilor legale;

f) să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate şi, după caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de aceasta, în condiţiile prezentei legi;

g) să efectueze controale şi razii atunci când există indicii temeinice cu privire la săvârşirea de infracţiuni ori ascunderea unor infractori, bunuri provenite din infracţiuni sau posibile acţiuni teroriste;

h) să poarte asupra sa armamentul şi muniţia necesare, indiferent dacă este în uniformă sau echipat civil, şi să folosească, pentru îndeplinirea misiunilor, autovehicule din dotare, cu sau fără însemnele distinctive ale poliţiei;

i) să folosească orice mijloace de transport şi comunicaţii, indiferent de proprietar sau deţinător, persoană fizică ori persoană juridică, cu excepţia celor aparţinând corpului diplomatic, pentru luarea unor măsuri legale ce nu suferă amânare şi nu pot fi aduse la îndeplinire altfel; cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, şi vor fi suportate din fondurile unităţilor de poliţie sau, după caz, de către persoanele care au determinat intervenţia, nu mai târziu de 15 zile;

j) să folosească gratuit mijloacele de transport în comun în timpul serviciului pentru executarea unor misiuni, iar personalul din poliţia pentru transporturi, pe cele feroviare şi navale; folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimaţiei de serviciu;

k) să solicite, în condiţiile legii, sprijinul populaţiei pentru urmărirea, prinderea, imobilizarea şi conducerea la sediul poliţiei a persoanelor ce fac obiectul acestei măsuri, precum şi să solicite, în condiţiile legii, sprijinul populaţiei pentru asistarea la efectuarea unor acte procedurale;

l) să procedeze, în condiţiile legii, la cererea persoanelor interesate sau în scopul identificării criminalistice a persoanelor care au săvârşit infracţiuni ori sunt suspecte de săvârşirea unor infracţiuni, la prelevarea sau, după caz, la procesarea de profile genetice, amprente papilare, imagini faciale, semnalmente, semne particulare şi orice alte date biometrice, stocate în baza de date criminalistice;

m) să interzică, temporar, accesul sau prezenţa oricărei persoane în perimetrul locului săvârşirii unor infracţiuni sau contravenţii, dacă prin aceasta ar fi afectată desfăşurarea normală a activităţii organelor abilitate, legată de probarea faptelor;

n) să interzică, temporar, pătrunderea într-un spaţiu delimitat, marcat sau pe care l-a indicat, într-un imobil sau mijloc de transport, ori să dispună evacuarea temporară din acestea a oricărei persoane, dacă există un pericol la adresa vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale, a sa ori a altei persoane;

o) să avertizeze persoanele, prin orice mijloace de comunicare, să înceteze acţiunile ilegale;

p) să oprească forţat şi să imobilizeze vehicule, inclusiv prin utilizarea mijloacelor din dotare, în condiţiile legii;

q) să consulte specialişti ori experţi, să solicite şi, în condiţiile legii, să obţină obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi ori instituţii publice, precum şi să solicite obiecte, înscrisuri sau relaţii de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice;

r) să exercite orice alte drepturi şi să îndeplinească orice alte îndatoriri prevăzute de lege.

(2) În exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege poliţistul are obligaţia să respecte întocmai drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, prevăzute de lege şi de Convenţia europeană a drepturilor omului.

(3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este obligat să aibă un comportament civilizat, să dea dovadă de amabilitate şi solicitudine, respectiv să adopte o atitudine politicoasă şi fermă. Poliţistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare şi abilităţi de gestionare a situaţiilor conflictuale.”

Articolele subsecvente din cadrul Capitolului V precizeaza cele anterior aratate si dezvolta cateva situatii care se pot ivi in practica, cu privire la activitatea de strangere a informatiilor, legitimarea si controlul persoanelor, conducerea acestora la sediul Politiei, utilizarea mijloacelor de constrangere si maniera de actiune in spatii publice/ private.

2. PRACTIC insa aceasta lege este cvasiinsuficienta, datorita limbajului de lemn folosit si a reglementarii generale, aspecte care pot genera interpretari pur subiective.

Cadrul legislativ este completat cu dispozitii ale Inspectoratului General al Politiei Romane.

Din pacate, ,, cu voie sau fara voie ”, acestea sunt relativ inaccesibile publicului larg.

Una dintre cele mai importante, prin prisma spectrului larg de aplicare si a garantiilor pe care le confera cetateanului, este Dispozitia IGPR nr. 97/03.11.2020, completata si modificata prin Dispozitia IGPR nr. 60/15.04.2022   privind stabilirea regulilor de utilizare a înregistratoarelor audio-video portabile de tip Body Worn Camera.

Rezumand apectele de interes, reiau:

• conform art. I, pct.1

„…politistii care exercita atributii de serviciu potrivit art. 1 au obligatia sa utilizeze inregistratoarele audio-video portabile de tip Body Worn Camera pentru inregistrarea urmatoarelor categorii de interventii si actiuni:

1. a) legitimarea persoanelor;
2. b) conducerea persoanelor la sediul politiei;
3. c) utilizarea fortei si a mijloacelor de constrangere si protectie din dotare;…
4. f) oprirea si controlul autovehicolelor ;
5. g) constatarea infractiunior si contraventiilor, precum si aplicarea masurilor corespunzatoare….
6. i) interventii la apelurile de urgenta prin SNUAU 112 sau orice mijloc de comunicare electronica”

– conform art. I, pct. 3

,, Pornirea inregistrarii se realizeaza la initierea interventiei sau actiunii si se opreste dupa finalizarea acesteia. In cazul interventiei la sesizarile primite prin apel de urgenta transmis prin SNUAU 112 sau prin orice alta modalitate, prin intierea interventiei se intelege momentul inceperii deplasarii catre zona unde urmeaza a se realiza interventia, indiferent de maniera de deplasare.”

Legislatia specifica reglementeaza in clar si conditiile in care organele de Politie pot intra in domiciliul unei persoane. Orice incalcare a acestora determina o exercitare abuziva a controlului/ procedurii.

Dispozitia Ministerului Afacerilor Interne- IGPR nr. 643/05.12.2005, ce aproba Manualul de bune practici in caz de interventie, arata in clar:

Art. 15 Astfel, cu respectarea dispozitiilor legale, in baza art. 27 din Constitutia Romaniei, politistii pot intra in locuinta unei persoane fizice … in urmatoarele situatii:

a. Pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti, constand in:

1. Punerea in executare a unui mandat de arestare;
2. Punerea in executare a unui mandat de executare a unei pedepse;
3. Executarea unei perchezitii domiciliare, dispusa de judecator in conditiile si formele prevazute de lege;
4. Executarea altor hotarari judecatoresti (evacuare, masuri de siguranta, executare silita).

b. Pentru inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane:

1. La solicitarea persoanei care ocupa locuinta in calitate de proprietar sau chirias;
2. Cand solicitarea vine din partea altor persoane, a vecinilor ori la solicitarea conducerii unitatilor, institutiilor, organizatiilor sau al conducatorilor mijloacelor de transport romanesti, in caz de pericol imminent;
3. Cand este sesizata o situatie de urgenta, pericol de explozii, incendtii si nu raspunde nimeni din locuinta..”

Dispozitii conexe regasim si in cadrul art 29, al. 2 din Lg.  217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice: ,, pentru verificarea sesizărilor privind violenţa domestică şi în scopul obţinerii de probe cu privire la aspectele ce fac obiectul sesizării, poliţiştii au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reşedinţa oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum şi în sediul oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă sesizarea indică în mod expres că actele de violenţă domestică au loc sau au avut loc în spaţiile respective.”

Un alt aspect de interes este dat de conditiile in care organele de Politie pot imobiliza, incatusa o persoana, respectiv, conditiile in care pot fi folosite mijloacele din dotare .

Aceeasi dispozitie IGPR nr. 643/05.12.2005 reglementeaza cadrul legal:

Cap. XI Imobilizarea persoanelor

Art. 33 (1) Imobilizarea este o masura politieneasca cu caracter coercitiv, intreprinsa in scopul de a pune o persoana in imposibilitatea de a fugi sau a de a se manifesta agresiv fata de politist sau fata de alte persoane, de a incepe sau de a continua o actiune violenta.

(2) In timpul activitatilor curente, politistii pot realiza imobilizarea prin folosirea urmatoarelor mijloace si procedee:

a) procedee de autoaparare;

b) mijloace din dotare (catuse, baston de cauciuc, dispositive cu substante iritand-lacrimogene, cainele de serviciu sau armamentul din dotare);

c) cu ajutorul altor persoane.

(3) Mijloacele si procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese in functie de :

a) numarul persoanelor implicate si care urmeaza a fi imobilizate;

b) starea de agresivitate si forta fizica a acestora;

c) modul de manifestare a agresivitatii;

d) obiectele pe care le au asupra lor si care ar putea fi folosite pentru atac asupra politistului sau a altor persoane;

(4) Inainte de luarea acestei masuri, persoana va fi somata sa inceteze actiunea agresiva si sa se supuna solicitarii politistului, recurgandu-se la imobilizare numai daca individul nu s-a conformat.

(5) Mjloacele de imobilizare pot fi folosie impotriva persoanelor care:

a) intreprind actiuni care pun in pericol integritatea corporala, sanatatea si bunurile altor persoane;

b) blocheaza, in afara conditiilor legii, caile publice de circulatie, incearca sa patrunda, patrund fara drept sau refuza sa paraseasca sediile autoritatilor publice, ale partidelor politice, ale insititutiilor si ale organizatiilor de interes public, pericliteaza in orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbura desfasurarea normala a activitatii;

c) ultragiaza persoanele cu functii ce implica exercitiul autoritatii publice;

d) se opun sau nu se opun, prin orice mijloace, indeplinirii solicitarilor legale ale politistului, numai daca exista o temere legitima ca prin actiunile lor pot pune in pericol integritatea corporala sau viata politistului;.

(6) Folosirea mijloacelor de imobilizare impotriva participantilor la actiunile agresive se face in mod gradual, dupa avertizarea prealabila asupra utilizarii unor asemenea mijloace si acrodarea timpului necesar pentru incetarea actiunilor si conformarea la solicitarile legale ale politistului, exceptie facand cazurile extreme. In toate situatiile, folosirea acestor mijloace nu trebuie sa depaseasca nevoile reale pentru impiedicarea sau neutralizarea actiunilor agresive.

(7) Principii ce trebuie respectate la folosirea mijloacelor de imobilizare:

a) prezumtia de nevinovatie;

b) limitarea si proportionalitatea folosirii fortei;

c) impartialitatea politiei si protectia egala pentru toate persoanele;

d) gradualitatea folosirii metodeor si mijloacelor de actiune;

e) nonsurprinderea;

f) legalitatea si legitimitatea;

g) principiul riscului minim;

h) principiul apararii fiintei umane;

 

Dispozitia Ministerului Afacerilor Interne- IGPR nr. 1306.087/ 04.02.2013 privind Procedura privind utilizarea mijloacelor individuale de intervenţie din dotarea politistilor expliciteaza cele anterior aratate.

B. Folosirea mijloacelor individuale

1. Mijloacele individuale de intervenţie sunt folosite in scopul imobilizarii persoanei/ persoanelor care se manifesta agresiv, intentioneaza sa paraseasca locul comiterii faptei sau se sustraga masurilor politienesti.
2. Mijloacele individuale de intervenţie folosite pentru imobilizare sunt alese in functie de :
   a. numarul persoanelor implicate si care urmeaza a fi imobilizate;
3. Starea de agresivitate si forta fizica a acestora;
4. Modul de manifestare a agresivitatii;
5. Obiectele pe care le au asupra lor si care ar putea fi folosite pentru atac asupra politistului sau a altor persoane;
6. Locul in care se manifesta starea de agresivitate;
7. Mijloacele de imobilizare se folosesc impotriva persoanelor care:
8. Intreprind actiuni care pun in pericol integritatea corporala, sanatatea sau bunurile altor persoane;
9. Blocheaza in afara conditiilor legii caile publice de circulatie, incearca sa patrunda sau patrund fara drept sau refuza sa paraseasca sediile autoritatilor publice ale institutiilor…;
10. Ultragiaza persoane cu functii ce implica exercitiul autoritatilor publice ;
11. Se opun sau nu se supun prin orice mijloace indeplinirii solicitarilor legale ale politistului numai daca exista o temere legitima ca prin actiunea lor pot pune in pericol integritatea corporala sau viata politistului;
12. ( Alin. 1 ) Folosirea mijloacelor individuale de interventie impotriva participantilor la actiunile agresive se face in mod gradual, dupa avertizarea prealabila asupra utilizarii unor asemenea mijloace si acordarea timpului necesar pentru incetarea actiunilor si conformarea la solicitarile legale ale politistului;

(Alin. 2) In toate situatiile, folosirea acestor mijloace pe cat posibil nu trebuie sa depaseasca nevoile reale pentru impiedicarea sau neutralizarea actiunilor agresive;

5. In situatia in care in urma folosirii de catre politist a oricarui mijloc individual de interventie a rezultat vatamarea vreunei persoane, acesta intocmeste raport privind folosirea mijloacelor din dotare conform Anexei 3.
6. Dupa imobilizare, politistul efectueaza obligatoriu controlul persoanei si al bagajelor iar daca a rezultat ranirea grava a vreunei persoane, acesta solicita interventia personalului medical specializat…

B ( indice 1) Folosirea pulverizatorului de mana cu substante iritant lacrimogene:

1.Pulverizatorul este destinate imobilizarii unei persoane recalcitrante, dispersarii unor grupuri de agresori sau evacuarii acestora din incaperi si ascunzatori fara a le produce vatamari corporale.

2. Acest mijloc de imobilizare se foloseste numai dupa ce se executa somatia : “Incetati! Vom folosi substante lacrimogene.” Nu este necesara somatia daca nu exista timpul material necesar.

3.Pozitia politistului trebuie sa fie defensiva si sa ofere posibilitatea persoanei sa coopereze;

4. Daca acesta nu coopereaza, politistul pulverizeaza in rafale scurte spre fata persoanei mutandu-si pozitia dupa fiecare pulverizare;
5. Pulverizatorul cu substante iritant lacrimogene se foloseste pe cat posibil de la o distanta de minim 1,5 metri si maxim 3 metri;
6. Daca persoana coopereaza, politistul opreste pulverizarea si trece rapid la imobilizarea acesteia …

B ( indice 3) Folosirea catuselor

1. Incatusarea este o masura politieneasca de prevedere si siguranta care consta in aplicarea catuselor pe incheietura mainilor unei persoane;
2. Incatusarea se efectueaza obligatoriu asupra urmatoarelor categorii de persoane:

a) dezertori, evadati, redicivisti;

b) urmariti, retinuti, condamnati, arestati preventiv;

c) autori a unor infractiuni grave comise cu violenta, cu pericol social ridicat sau cu consecinte deosebite asupra vietii persoanei;

d) care se manifesta agresiv, sunt violenti si se opun masurilor politienesti iar rezintesta lor nu poate in infranta in alt mod;

e) care datorita starii psihice in care se afla prezinta pericol pentru viata, integritatea lor corporala, a politistului sau a altor persoane;

f) care urmeaza a fi conduse la sediul politiei in vederea luarii masurilor legale si se manifesta agresiv;

g) care in urma controlului corporal al bagajelor sau vehiculelor au fost depistate ca avand asupra lor bunuri detinute ilegal sau provenite din savarsirea unor infractiuni”

In contextul acestor aspecte se impune a fi mentionat si  art. 3 CEDO, potrivit caruia,, nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”.

Transpunand in concret acest principiu, daca o persoana se afla in custodia Politiei, orice vatamare suferita este prezumata a fi produsa in urma exercitarii in mod abuziv/ neglijent a procedurilor specifice de catre organele de Politie.

In literatura de specialitate si practica judiciara se retine ca prin prisma prezumţiei instituite de jurisprudenţa C.E.D.O în soluţionarea cauzelor, având ca obiect încălcarea articolului anterior mentionat, trebuie apreciat ca „îndată ce o persoană, care a intrat în stare de sănătate bună în custodia autorităţilor statale, probează existenţa unor leziuni, se consideră că există o legătură de cauzalitate între acestea şi pretinsele rele tratamente din partea agenţilor statului”.

Prezumţia instituită de către Curtea Europeană este consacrată în numeroase cauze având ca obiect încălcarea art. 3 al Convenţiei .

Acest drept este unul intangibil, căruia nu i se pot aduce limitări, nici chiar în situaţii excepţionale şi de la care nu se poate deroga în nici un caz ( cauza Bursuc v. România, cauza Pantea v. România, cauza Barbu v. România, cauza DIKME v. Turcia, cauza Balogh v. Ungaria).

Potrivit jurisprudenţei constante a C.E.D.O., statele trebuie să fie in masura sa ofere o explicaţie plauzibilă privind originea rănilor sau deceselor care survin atunci când o persoană se află în custodia autorităţilor (Salman împotriva Turciei, nr. 21986/93, hotărârea Marii Camere din 27 iunie 2000, C.E.D.O., secţia I; hotărârea Satik şi alţii c. Turcia, 10 octombrie 2000, 31866/96, cauza Rehbock împotriva Sloveniei, nr. 29462/95).

Curtea Europeană a mai subliniat că persoanele aflate în custodia statului sunt intr-o situaţie de vulnerabilitate şi că autorităţile au obligaţia imperativa să le protejeze.

Orice stat este răspunzător de orice persoană aflată în custodia sa, deoarece aceasta se află exclusiv în mâinile funcţionarilor poliţiei. Când evenimentele in cauză, in totul sau in parte, sunt cunoscute exclusiv de către autorităţi, orice vătămare survenită în această perioadă dă naştere unor puternice prezumţii de fapt in favoarea celui vatamat.

Cu alte cuvinte, revine statului datoria să furnizeze dovezi care stabilesc fapte ce pun la îndoială relatarea victimei.