Adeseori, societățile de asigurare frapează prin inventivitatea manifestată în încercarea de a diminua despăgubirile cuvenite persoanelor îndreptățite să primească compensații pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui accident auto.

Fie că răspund unei cereri de despăgubire formulate în faza amiabilă, fie că se apără în fața instanței de judecată prin depunerea de întâmpinări sau alte cereri procedurale, vom regăsi frecvent o formulare de-a dreptul absurdă, de tipul:
„asigurătorul a decis diminuarea despăgubirilor acordate cu un procent de …%, ca urmare a aplicării prezumției de nepurtare a centurii de siguranță de către victimă”.

Procentul de diminuare variază, de regulă, între 5% și 15%, în funcție de gradul de arbitrar sau de lipsa de fundament juridic a susținerilor.

În cele ce urmează vom surprinde argumentația corectă, consacrată și reținută constant în practica judiciară, prin care pot fi contracarate aceste „inovații juridice” profund vătămătoare pentru victimele accidentelor rutiere, pentru că – este important de subliniat încă de la început – o asemenea prezumție nu este reglementată de legislația română, nici de drept comun, nici de legislația specială în materia asigurărilor RCA.

1. Principiul general al răspunderii civile și sarcina probei

În dreptul românesc, răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 1349 Cod civil și următoarele, presupune îndeplinirea cumulativă a patru condiții:

fapta ilicită;
prejudiciul;
legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu;
culpa autorului faptei.

Atunci când asigurătorul invocă existența unei culpe concurente a victimei – în speță, nepurtarea centurii de siguranță – acesta urmărește să demonstreze o contribuție a persoanei prejudiciate fie la producerea accidentului, fie la agravarea prejudiciului.

Potrivit principiului actori incumbit probatio (sarcina probei revine celui care afirmă), cel care invocă o anumită stare de fapt sau o împrejurare juridică este obligat să o dovedească.
În consecință, asigurătorul, care susține că victima nu purta centura de siguranță și că această omisiune ar fi condus la agravarea leziunilor, are obligația de a proba aceste susțineri, neputându-se baza pe simple afirmații sau pe prezumții inexistente.

2. Lipsa unei prezumții legale de nepurtare a centurii de siguranță

Prezumțiile sunt reglementate de art. 327–329 Cod procedură civilă și pot fi: legale sau judiciare.

● Prezumțiile legale

Sunt acele prezumții stabilite expres de lege și care scutesc de probă pe cel în favoarea căruia sunt instituite. Art. 328 Cod procedură civilă prevede în mod clar că:
„prezumția legală scutește de orice dovadă pe cel în favoarea căruia este stabilită”.

Legislația română, inclusiv Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, nu instituie nicio prezumție legală potrivit căreia o persoană implicată într-un accident rutier nu ar fi purtat centura de siguranță.
O asemenea prezumție ar constitui o excepție de la regula generală a sarcinii probei și, ca atare, ar fi trebuit să fie prevăzută expres de legiuitor.

● Prezumțiile judiciare

Acestea sunt lăsate la aprecierea instanței, însă trebuie să se întemeieze pe indicii grave, precise și concordante, conform art. 329 Cod procedură civilă.
O simplă „prezumție de nepurtare a centurii”, invocată unilateral de asigurător, nu îndeplinește aceste cerințe și nu poate suplini lipsa probelor.

3. Textele legale aplicabile și necesitatea probei concrete

Legea nr. 132/2017 stabilește cadrul juridic al despăgubirilor acordate în urma accidentelor rutiere.

Art. 13 – Culpa comună prevede că:
„În cazul în care persoana prejudiciată a contribuit prin culpă la producerea accidentului sau la agravarea prejudiciului, răspunderea celui chemat să despăgubească este limitată la partea de prejudiciu imputabilă acestuia, stabilită prin orice mijloc de probă.”
Textul este lipsit de echivoc: contribuția victimei trebuie dovedită, nu presupusă.
Art. 22 alin. (6) prevede că stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu caracter medical, medico-legal, psihologic și statistic, ceea ce subliniază din nou necesitatea unor probe concrete și obiective.
Art. 41 stabilește că legea se completează cu dispozițiile Codului civil, care, la rândul său, nu instituie o prezumție de nepurtare a centurii de siguranță.

4. Raționament logico-juridic și concluzii

Din punct de vedere logico-juridic, o așa-zisă prezumție de nepurtare a centurii de siguranță ar conduce la o inversare nejustificată a sarcinii probei și ar contraveni principiilor fundamentale ale răspunderii civile.

Este adevărat că purtarea centurii de siguranță reprezintă o obligație legală impusă de Codul rutier (OUG nr. 195/2002, art. 36 alin. 1). Însă dovedirea nerespectării acestei obligații constituie o chestiune distinctă, de natură contravențională.

Chiar și în ipoteza constatării unei contravenții, aceasta nu echivalează automat cu o prezumție de agravare a prejudiciului.

Practica judiciară este constantă în a solicita asigurătorilor probe concludente atât cu privire la nepurtarea centurii, cât și în ceea ce privește legătura de cauzalitate directă dintre această omisiune și agravarea leziunilor.

În mod obișnuit, pentru a susține diminuarea despăgubirilor, asigurătorul trebuie să administreze, cumulativ:

raport de expertiză medico-legală, care să demonstreze rolul determinant al nepurtării centurii;
proces-verbal de constatare, coroborat cu alte probe;
declarații de martori sau alte mijloace de probă directe.

În lipsa acestora, instanțele resping solicitările de diminuare a despăgubirilor formulate de asigurători.

Concluzie

Pentru a fi acceptată o diminuare a despăgubirilor pe motivul nepurtării centurii de siguranță, asigurătorul are obligația de a face o dublă dovadă, în mod cumulativ:

Faptul material al nepurtării centurii de siguranță, prin probe concludente;
Existența unei legături de cauzalitate directe, certe și cuantificabile între această omisiune și agravarea leziunilor.

În lipsa acestei probe duble, orice diminuare a despăgubirilor este nelegală și trebuie combătută ferm în instanță.

avocat accident rutier, despăgubiri accident auto, diminuare despăgubiri RCA, culpă comună accident rutier, nepurtare centură accident auto, avocat despăgubiri RCA, avocat victime accidente , rutiere, refuz despăgubiri asigurator, daune morale accident auto, expertiză medico-legală accident rutier